Anatolian Sheperd - Ciobanescul Anatolian
Ciobanescul anatolian este considerat de multi ca fiind cel mai bun caine de paza din intreaga lume, in special in ceea ce priveste vitele. Cu origini stravechi in Turcia, aceasta rasa este menita sa reziste climatelor aspre si vietii nomadice. Din acest motiv, ciobanescul anatolian prefera sa traiasca in aer liber. Pe platoul anatolian, cand verile sunt fierbinti si iernile racoroase, ciobanescul anatolian traieste in aer liber pe tot parcursul anului.
Istoricul si originea
Ciobanescul anatolian este o rasa veche, cu un istoric datand de cel putin 6000 de ani. Rolul principal al acestei rase era de a insoti ciobanii turci nomazi si de a pazi turmele de oi. Ciobanescul anatolian era utilizat ca prim mijloc de aparare impotriva pradatorilor, fiind apt sa reziste climei aspre din Turcia.
Cand aceasta rasa de paza a fost pentru prima data introdusa in Marea Britanie, ea era cunoscuta ca si Karabash-ul anatolian. In cele din urma, numele rasei a fost schimbat, devenind astfel cunoscut in intreaga lume ca si ciobanescul anatolian.
In ciuda lungii sale existente, ciobanescul anatolian nu a fost introdus in Statele Unite pana in anii 1950. Ulterior, rasa avea sa fie acceptata de catre American Kennel Club ca membra a grupei cainilor utilitari, ciobanesti.
Astazi, rasa este recunoscuta de urmatoarele oficii si organizatii internationale: FCI, AKC, UKC, KCGB, NKC, SKC, NZKC, CKC, APRI, ACR.
Aspectul exterior si dimensiunile
Ciobanescul anatolian este un caine de talie mare cu un cap mare si lat, semanand foarte bine cu un ciobanesc de Pirinei sau cu un Kuvasz, mai zvelt si mai agil. Botul rectangular este butucanos, mai scurt decat capul si, in general, negru. Regiunea craniana este lata si usor rotunjita, cu un stop sters. Urechile triunghiulare de dimensiuni medii, de cele mai multe ori de culoare neagra sunt pendulante si situate sub planul crestetului capului. In Turcia, frecvent, urechile ciobanescului anatolian sunt cupate. Ochii mici, bine asezati in orbite, pot fi de nuante de la auriu pana la maron. Cainii cu blana visinie au genele si nasul maron. Gatul gros si musculos prezinta o mica salba. Pieptul ajunge pana la nivelul coatelor. Membrele anterioare sunt drepte si bine distantate. Cand cainele este alertat, coada sa stufoasa se face covrig pe spate. In alte circumstante, ea atarna printre picioare si formeaza la extremitate un mic carlig.
Blana este deasa si scurta, in general, in jur de 2-2,5 cm lungime. Parul de la nivelul gatului este mai lung, formand o coama. Coloritul cel mai frecvent intalnit este cel cafeniu, dar alte culori, cum ar fi maron, rosu, visiniu si vargatul pe fond cenusiu sunt de asemenea observate.
Ciobanescul anatolian este un caine masiv, avand o inaltime la nivelul greabanului in jur de 71-76 cm la mascul si de 66-71 cm la femela si o greutate corporala de circa 45-68 kg la mascul si de 41-59 kg la femela.
Personalitatea
Ciobanescul anatolian este curajos, extrem de inteligent si devotat serviciului lor de paza si protectie. Rasa este bine cunoscuta ca fiind puternica si de neinduplecat, avand calitati inegalabile de protector, in special in ceea ce priveste paza si protectia turmelor de vite. El pazeste si protejeaza, dar nu pastoreste oile si vitele. Sunt caini care beneficiaza de un simt al mirosului si al auzului foarte fin, calitati care-i ajuta in activitatile lor.
Ciobanescul anatolian este un caine loial, vigilent si posesiv. Inteligenta sa remarcabila il face un caine usor de educat si dresat, nefiind un caine adresat incepatorilor. El are nevoie de un stapan care sa se impuna. Calm, ferm si curajos, dar nu agresiv, ciobanescul anatolian trebuie dresat cat mai repede cu putinta, intrucat un caine complet dezvoltat poate fi prea puternic si prea mare pentru a mai putea fi controlat, motiv pentru care acesta poate deveni independent si dominant, ne mai avand interesul de a-i satisface stapanului sau toate capriciile.
Ciobanestii anatolieni sunt caini cu o dezvoltare tardiva, atingand maturitatea corporala in jurul varstei de 4 ani. Socializarea precoce si extensiva, dresajul de supunere si ascultare, precum si un stapan ferm, consecvent si dominant sunt aspecte esentiale de care trebuie sa tineti cont cand doriti sa achizitionati un ciobanesc anatolian.
Relatiile cu familia si casa
Ciobanescul anatolian este un caine extrem de loial. Incredibil de inteligent, el are nevoie de stimulare mentala pentru preveni plictiseala. Acest ciobanesc este extrem de teritorial si nu este prea prietenos cu strainii, dar, in general, nu este agresiv. Ciobanescul anatolian este posesiv cu casa si proprietatea sa si nu va permite nimanui sa patrunda pe proprietatea familiei sale daca stapanul sau nu este acasa, exceptie facand cu persoana sau persoanele cu care a avut contacte frecvente, fiind extrem de prietenos cu acelea cu care este familiarizat. Ciobanescul anatolian este rabdator si protector cu copiii familiei lui, dar ii poate tranti la pamant, accidental, din joaca. Acesta va fi intotdeauna supravegheat cand se afla in preajma copiilor si, mai ales, in preajma celor mici. De asemenea, el este tolerant cu alte animalute de casa, mai ales daca creste alaturi de acestea, dar are tendinta de a fi dominant cu alti caini.
Ciobanescul anatolian tanjeste dupa un mediu de viata exterior si nu este prea fericit daca este crescut intr-un apartament de bloc. Daca este antrenat corespunzator, ciobanescul anatolian se poate adapta traiului intr-o casa mare. Este relativ inactiv in interiorul caminului, motiv pentru care trebuie sa-i puneti la dispozitie o curte mare pentru a-si consuma din energie. El este cel mai fericit cand are ceva de pazit si protejat. Firea lor retrasa si talia lor impresionanta, nu ii fac o alegere reusita pentru familiile cu copii mici.
Dresajul
Ciobanescul anatolian este o rasa independenta care nu are nevoie de prea mult antrenament pentru a fi caine de paza. In alte domenii de antrenament, ciobanescul anatolian raspunde mai lent la comenzi. Socializarea timpurie si dresajul de supunere sunt absolut necesare pentru a reduce potentialul comportament agresiv.
Aspecte particulare
Ciobanescul anatolian este incapatanat si neascultator, motiv pentru care necesita mult antrenament si stimulare mentala pentru a preveni dezvoltarea comportamentelor defectuoase. Unii ciobanesti anatolieni pot avea tendinta de a sapa gropi. Daca socializeaza inadecvat, unii caini pot deveni agresivi cu strainii sau cu alti caini.
Ciobanescul anatolian necesita o minima ingrijire. Blana sa necesita o periere minutioasa in special in timpul celor doua sezoane de naparlire. Ciobanescul anatolian naparleste masiv si sezonier.
Boli si afectiuni curente
Ca si in cazul altor rase, ciobanescul anatolian nu este scutit de anumite sensibilitati de ordin medical. Dintre acestea cu o frecventa crescuta au fost semnalate urmatoarele:
Torsiunea (dilatatia) gastrica este o afectiune brusca ce pune in pericol viata animalului asociata umplerii stomacului cu aer si torsionarii acestuia.
Displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat aparitia durerii, schiopaturii si artritei consecutive.
Hipotiroidismul apare atunci cand glanda tiroida nu functioneaza adecvat. In lipsa unei cantitati suficiente de hormon tiroidian, imbolnavirea se poate produce.
Entropionul este o problema a pleoapei in care marginea libera a acesteia se rasuceste spre globul ocular. Genele de la nivelul marginii libere a pleoapei irita suprafata globului ocular, putand duce la probleme mult mai grave.
De asemenea, ciobanescul anatolian prezinta o sensibilitate la anestezice si o imunitate mai slaba, motiv pentru care trebuie sa primeasca un rapel suplimentar de vaccin impotriva parvovirozei canine fata de celelalte rase.
Speranta medie de viata a ciobanescului anatolian este de circa 12-15 ani.
14.09.2009
7.2KB
Bobtail sau Old English Sheepdog
Bobtail-ul, de asemenea cunoscut si ca Old English Sheepdog, este un caine cu infatisare de ursulet de plus, pufos. Adora sa se zbenguie si sa se joace cu copiii, dar la fel de mult ii place sa-si petreaca cateva momente din zi singur, fara sa fie deranjat. Blana sa deasa si flocoasa necesita multa ingrijire sau vizite periodice la salonul de cosmetica canina.
Istoricul si originea
Se crede ca Bobtail-ul a fost creat la inceputul anilor 1800 in sud-vestul Angliei. Rasele utilizate la crearea acestei rase unice sunt controversate. Una dintre teoriile cu privire la originile rasei sustinea ca Bobtail-ul este rezultatul imperecherii dintre rasele Barbone si Deerhound. Alta sustine ca Bobtail-ul este rezultatul incrucisarii Briard-ului cu Bergamasco, iar a treia teorie este de parere ca aceasta rasa ar descinde dintr-un caine flocos de nationalitate rusa denumit „Owtchar”, care fusese adus de corabierii din tinuturile baltice in Marea Britanie. Se presupune ca Bobtail-ul ar fi fost crescut si ameliorat de catre fermierii englezi, care aveau nevoie de un caine care sa le pazeasca si pastoreasca turmele de vite si de oi. Inca de la inceputurile rasei, cozile Bobtail-ilor erau scurtate ca o modalitate de identificare a cainilor utilitari scutiti de taxe, de unde si denumirea de Bobtail. Blana lor deasa si flocoasa era adesea tunsa in fiecare primavara, toarsa si utilizata pentru teserea de paturi sau alte confectii.
In secolul al XIX-lea, Bobtail-ul ajunsese sa fie intens utilizat in agricultura. In 1873, Bobtail-ul era pentru prima data prezent intr-o expozitie canina in Anglia.
Pana in 1880, Bobtail-ul era importat in Statele Unite unde a devenit destul de popular in randul celor mai instarite familii americane. In 1905, Bobtail-ul a fost recunoscut de catre American Kennel Club ca membru al grupei cainilor ciobanesti si de cireada.
Astazi, rasa este recunoscuta de urmatoarele oficii si organizatii internationale: CKC, FCI, AKC, UKC, KCGB, CKC, ANKC, NKC, NZKC, APRI, ACR.
Aspectul exterior si dimensiunile
Bobtail-ul este un caine compact cu linia spinarii care se inclina in fata de la nivelul soldurilor spre omoplati, aspect foarte rar intalnit la rasele de caini. Capul este mare si plat cu urechi mici, blegi. Ochii pot fi albastri sau caprui, unele exemplare putand fi chiar ceacare. Nasul este mare si negru. Corpul Bobtail-ului este robust, bine proportionat si musculos. Toracele este lat si adanc. Membrele anterioare sunt drepte si sunt prevazute cu labe mici si rotunjite. Coada este scurtata aproape de baza, daca exemplarul dumneavoastra nu se naste cu ea scurta. Blana sa flocoasa este o caracteristica a rasei. Este dubla si lunga. Culoarea robei poate fi albastruie, gri, gri albastruie sau blue merle cu pete albe. Bobtail-ul are mersul asemanator cu cel al ursului.
Bobtail-ul adult poate atinge o inaltime la nivelul greabanului de circa 56-61 cm la mascul si de circa 51-54 cm la femela. Bobtail-ii, la maturitate, pot atinge o greutate corporala de peste 27 kg, unele exemplare putand ajunge si pana la 45-47 kg.
Personalitatea
Bobtail-ul este un caine urias bland si iubaret. Majoritatea sunt foarte afectuosi, dar unele exemplare pot fi agresive cu strainii daca nu socializeaza adecvat inca din copilarie. Este un caine cu un temperament echilibrat si usor adaptabil. Bobtail-ii sunt prietenosi, inteligenti, loiali si protectori, pastrandu-si instinctul gregar nativ.
Relatiile cu familia si casa
Bobtail-ul este cel mai multumit intr-o familie cu copii. Nimic nu-l face mai fericit decat sa se joace cu copiii, dar are nevoie si de anumite clipe de singuratate. Bobtail-ii au un instinct gregar puternic, avand tendinta „de a pastori” copiii mici. Desi este un caine de talie mare, el nu este atat de activ, astfel ca e foarte posibil sa-l gasiti de multe ori lancezind pe canapea.
Bobtail-ul se poate adapta traiului intr-un apartament daca este scos zilnic la plimbari sau intr-o curte imprejmuita. Bobtail-ul este destul de activ in interiorul caminului si va fi cel mai fericit daca i se ofera o curte de dimensiuni rezonabile in care sa zburde liber.
Dresajul
Unele exemplare pot fi incapatanate si independente, facand dresarea acestora un pic mai dificila. Bobtail-ul trebuie sa fie educat de catre un stapan ferm, consecvent si rabdator.
Aspecte particulare
Bobtail-ul are mult par, care necesita o pieptanare si o periere zilnica pentru a preveni incurcarea si matuirea acestuia. Moatele si parul incalcit care se formeaza vor fi indepartate prin tundere, cu atentie, astfel incat sa nu fie lezata pielea. Daca exemplarul dumneavoastra nu participa la expozitiile canine, atunci, pentru a va inlesni ingrijirea si intretinerea acestuia, este indicat sa-l tundeti scurt la circa 3-4 luni. Parul din jurul ochilor si de la nivelul extremitatilor membrelor va fi trimat cu o foarfeca boanta. In general, primavara (aprilie-mai), Bobtail-ul naparleste masiv.
Boli si afectiuni curente
Bobtail-ul este, in general, o rasa robusta si rezistenta, special conceputa pentru a infrunta cu stocism toate intemperiile. Ca si in cazul altor rase, nici el nu este scutit de anumite sensibilitati de ordin medical:
- displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat aparitia durerii, schiopaturii si artritei consecutive.
- cataracta determina o pierdere a transparentei normale a cristalinului. Afectiunea se poate produce la unul sau la ambii ochi si poate conduce treptat la orbire.
- torsiunea (dilatatia) gastrica este o afectiune brusca ce pune in pericol viata animalului asociata umplerii stomacului cu aer si torsionarii acestuia.
- atrofia retiniana progresiva este o boala care determina degenerarea celulelor nervoase ale retinei. Afectiunea debuteaza adesea la cainii in varsta si poate conduce la orbire.
- entropionul este o afectiune a pleoapelor ce implica rasucirea spre interior a marginii libere a acestora. Genele de la nivelul marginii libere a pleoapelor irita suprafata globului ocular, putand duce la probleme mult mai grave.
- demodecia este o afectiune parazitara a pielii.
- anemia hemolitica imun-mediata este o tulburare sangvina grava, care are ca rezultat aparitia anemiei profunde.
- suntul portosistemic este o malformatie a circulatiei sangvine asociata ficatului. Sangele este suntat departe de ficat, avand ca rezultat acumularea toxinelor sangvine si, consecutiv, inrautatirea starii generale, profunde.
- intoxicatia cu ivermectina – sensibilitatea la ivermectina, un medicament antiparazitar uzual, poate aparea datorita unei anomalii genetice. Acest medicament trebuie utilizat cu precautie la aceasta rasa.
- instabilitatea vertebrala cervicala, sindromul Wobbler, este o malformatie a coloanei vertebrale din regiunea gatului care induce infirmitate, nesiguranta in mers si, eventual, paralizie.
Bobtail-ul este, de asemenea, predispus criptorhidiei, surditatii si diabetului.
Speranta medie de viata a Bobtail-ului este de 10-12 ani.
14.09.2009
6KB
Cu cainele asta e poveste lunga ! Pe cat de lunga , pe atat de ametitoare ! Ametitoare pe cat este el de agitat si ,, electrocutat " !
Iata-l inca mititel si .... obosit ! Mi-as dori mult sa mai pot spune si acum , vreodata , ,, Pogo este obosit " ! El nu este obosit .... niciodata !!!
14.09.2009
43.7KB
Dobermann Pinscher
Doberman pinscher-ul este o rasa de caini relativ noua, fiind oficial recunoscuta in 1900. Desi a fost creat initial pentru a fi un caine de paza si protectie feroce, temperamentul Dobermanului a fost mult atenuat, el devenind astazi un caine de companie iubitor si devotat, dar inca protector cu membrii familiei sale.
Istoricul si originea
La sfarsitul anilor 1800, in Thueringen, Germania, Louis Dobermann facea incercari pentru a crea cainele de paza perfect. Desi sursele de formare sunt adesea controversate, multe persoane sunt de parere ca Rottweilerul, pinscher-ul german cu parul neted si terrierul negru cu cafeniu au contribuit la dezvoltarea rasei.
In 1890, Dobermanul a luat nastere si pana in 1900, rasa a fost oficial recunoscuta. Curand, rasa a fost importata in Statele Unite. In 1921, a fost fondat clubul american al Doberman pinscher-ului, iar cainele a castigat rapid popularitate ca si rasa de caini utilitari.
Aspectul exterior si dimensiunile
Dobermanul da impresia de noblete si eleganta. Acest caine de talie medie este compact si bine proportionat. Blana sa este scurta, neagra cu ruginiu, negru cu cafeniu sau rosu inchis cu ruginiu. Noile varietati de culoare sunt reprezentate de cafeniu cu pete mai deschise la culoare (varietatea Isabella) si albastru cu pete mai deschise.
Dobermanul este un caine ce are capul de forma conica, iar urechile pot fi sau nu cupate. Urechile neclupate, in mod natural, atarna. Coada este amputata.
Inaltimea la greaban este de 66-71 cm la mascul si 61-66 cm la femela. Greutatea corporala este de 30-40 kg, la ambele sexe.
Personalitatea
Doberman pinscher-ul a fost creat pentru a fi atat un caine de paza, cat si un companion. Primii Dobermani erau mult mai agresivi decat cainele de astazi. In prezent, Dobermanul este mult mai prietenos, dar este in continuarea este un caine de paza si protectie excelent. Cu o socializare adecvata, Dobermanul este afectuos si loial, isi va pazi stapanul pana la ultima suflare.
Relatiile cu familia si casa
Dobermanul este un caine caruia ii place compania omului, dar nu este cea mai indicata rasa pentru familiile cu copii mici. In ciuda faptului ca este un caine loial si protector, daca este crescut sau educat inadecvat, rasa poate fi rautacioasa, neascultatoare si chiar agresiva. Dobermanul este un caine inteligent, dar poate fi dominator, nefiind cea mai indicata rasa pentru persoanele care detin pentru prima data un caine.
Dobermanul are tendinta de a raci cu usurinta, motiv pentru care trebuie tinuti in interiorul caminului in noptile mai racoroase. Oricat ar parea de ciudat, Dobermanul este un caine excelent pentru persoanele care locuiesc intr-un apartament.
Dresajul Dobermanul exceleaza in dresajul de supunere, dar, datorita unei doze de independente, rasa necesita o indrumare ferma si consecventa. Abilitatea rasei de a invata rapid a condus la utilizarea acesteia ca si caine-ghid pentru orbi si surzi.
Aspecte particulare
Popularitatea Dobermanului a condus la o crestere inadecvata. Aceasta a dus la dezvoltarea unui comportament agresiv in cazul unor exemplare. Asigurati-va sa va achizitionati Dobermanul de la crescatori cu reputatie.
Boli si afectiuni curente
Maladia Wobbler reprezinta o malformatie a oaselor gatului care determina durere la acest nivel si un mers vaccilant caracteristic (nesiguranta in mers).
Torsiunea (dilatatia) gastrica este o afectiune brusca ce pune in pericol viata cainelui, asociata umplerii stomacului cu aer si torsionarii acestuia. Displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat durerea, schiopatura si artrita consecutiva.
Dilatatia cardiaca este o afectiune cardiaca care are ca rezultat marirea, subtierea muschiului cardiac ce formeaza peretii inimii.
Hipotiroidismul apare atunci cand glanda tiroida nu functioneaza adecvat. In lipsa unei cantitati suficiente de hormone tiroidian, imbolnavirea se poate produce.
Alopecia este o tulburare care se manifesta prin caderea parului cainelui.
Cataracta determina o pierdere a transparentei normale a cristalinului. Afectiunea se poate produce la unul sau la ambii ochi si poate conduce in timp de pierderea vederii.
Diabetul este o boala a pancreasului asociata unei productii insuficiente de insulina.
In plus, Dobermanul este predispus maladiei von Willebrand, acneei, osteosarcomului si displaziei de cot.
Durata medie de viata a Doberman pinscher-ului este de 12-15 ani.
14.09.2009
7.3KB
diverse pesti
14.08.2009
4.8KB
plante pesti
14.08.2009
5.5KB
,, Hmm ! ( Mrr ! ) Vorbiti despre mine ??? "
14.09.2009
37.4KB
vanzari caini
13.08.2009
4.6KB
Tot asa ! Ma cam razgaie astia ! deh , sunt mezinul !
14.09.2009
57.3KB
diverse pisici
14.08.2009
6.3KB
...
04.11.2009
36.5KB
...
04.11.2009
49.9KB
Ciobanesc German
Cunoscut, de asemenea, si ca Alsacian, cainele Ciobanescul German a fost in mod consecvent una dintre cele 10 rase favorite in Statele Unite, fiind membra a grupei ciobanestilor. In ciuda asemanarii cu lupul salbatic, Ciobanestii Germani sunt un caini loiali, credinciosi si devotati si cu un antrenament adecvat, pot efectua aproape orice sarcina.
Istoricul si originea
Inainte de sfarsitul anilor 1800, cainii care pastoreau oile au fost imperecheati la intamplare, si numai cei mai iscusiti au fost selectati. Odata cu apropierea secolului al XX-lea, un program de selectie strict a fost intiat in Germania pentru a transforma ciobanestii imperecheati la intamplare intr-un caine ciobanesc mult mai armonios, cu caracter multilateral si inteligent.
Nou formata rasa de Ciobanesc german a progresat si si-a castigat popularitatea pana la inceputul anilor 1900. Cand primul razboi mondial a izbucnit in 1914, toate lucrurile nemtesti au devenit prohibite; chiar si cursurile de limba germana au fost scoase din programa scolilor. Soarta Ciobanescului german era incerta. In ideea de a salva rasa, American Kennel Club, care inregistrase rasa inca din 1912, schimba temporar numele rasei in Ciobanesc. Dupa terminarea razboiului, totusi, numele original al rasei a fost restabilit. In Marea Britanie, numele rasei a fost schimbat in Alsacian, desi numele de Ciobanesc german a fost in cele din urma restabilit in 1979.
In anii 1950 si 1960, americanii au devenit interesati de cainii Ciobanesti germani, astfel ca un numar mare de exemplare au fost importate.
Peste ani, Ciobanestii germani au devenit utili ca si caini-ghizi pentru orbi, surzi si persoanele cu alte handicapuri datorita inteligentei, caracterului echilibrat, capacitatii de a fi usor de educat si dresat, precum si datorita calitatii de a se intelege cu oamenii. Serviciile militare si politienesti au angajat exemplare de Ciobanesc german pentru calitatea sa de a diferentia mirosurile. Erau utilizati in luarea urmei crimilalilor, drogurilor, armelor, bombelor si pentru a descoperi si salva persoanele aflate sub daramaturile provocate de cutremure sau alte dezastre.
Aspectul exterior si dimensiunile
Ciobanescul german este un caine de talie medie sau mare, prezentand urechi ascutite si ridicate, un corp alungit si o blana rezistenta la intemperii. Blana este dubla fiind formata dintr-un par exterior des si compact si un puf profund mai fin conferindu-i Ciobanescului german posibilitatea de a rezista climatelor extreme. Cele mai populare varietati sunt negru cu cafeniu sau un amestec al acestora cu o coama inchisa inchisa la culoare sau neagra. Ciobanestii de culoare alba nu sunt acceptati in expozitiile canine, dar au devenit animale de companie populare.
Inaltimea la greaban este de 60-65 cm la mascul si de 55-60 cm la femela. Greutatea corporala optima este intre 35-40 kg.
Personalitatea
Ciobanescul german este foarte inteligent, usor de dresat, puternic si elegant. Desi este stiut ca nu sunt caini peste masura de afectuosi, ciobanestii sunt loiali si credinciosi. Rasa este recunoscuta ca si caine politist, fiind adesea utilizat in misiunile de cautare si salvare. Ciobanescul german este, de asemenea, un caine de companie popular, un membru al familiei, un caine de paza si insotitor pentru persoanele cu diferite handicapuri.
Relatiile cu familia si casa
Datorita caracterului lor tolerant, Ciobanestii germani sunt caini de companie excelenti pentru copiii, fiind protectori nativi. Cu o educatie adecvata, ciobanescul poate fi un caine de paza si protectie eficient si impunator.
Dresajul
Dresajul acestor caini trebuie inceput de timpuriu. Cainii needucati au tendinta de a fi greu de strunit si controlat. Intrucat ciobanestii sunt inteligenti si doritori de a invata, ei pot fi educati sa indeplineasca diferite sarcini. Ei efectueaza servicii de paza si protectie, activitati in cadrul serviciului de politie, operatiuni de urmarire, cautare si salvare, asigurand la fel de bine si asistenta persoanelor cu diferite handicapuri. Initial, antrenati ca si caini ciobanesti pentru paza si protectia turmelor de animale, rasa este utilizata, inca, in acest scop in unele regiuni.
Aspecte particulare
Cainii Ciobanestii German nu necesita o ingrijire speciala. Perierea zilnica ii va ajuta sa-si mentina blana curata si sanatoasa.
Boli si afectiuni curente
Desi Ciobanescul german este o rasa robusta, el este predispus unei varietati de afectiuni.Torsiunea (dilatatia) gastrica este o afectiune brusca ce pune in pericol viata cainelui asociata umplerii stomacului cu aer si torsionarii acestuia. Displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale a cainelui ce are ca rezultat durerea, schiopatura si artrita consecutiva. Epilepsia este o afectiune a sistemului nervos care se dezvolta intre varsta de 2-5 ani. Panosteita este o inflamatie a oaselor lungi manifestata in timpul cresterii. Aceasta determina durere si schiopatare pana la maturitatea corporala a cainelui. Piodermita se refera la infectiile severe ale pielii. Punctele fierbinti sunt zone de eczema umeda. Pannus-ul este o afectiune a ochiului care are ca rezultat aparitia inflamatiei acestuia. Mielopatia degenerativa este o boala degenerativa, progresiva a maduvei spinarii care, incetul cu incetul, determina slabiciune si, in cele din urma, imposibilitatea utilizarii membrelor posterioare ale cainelui(paralizie). Diabetul este o boala a pancreasului asociata unei productii insuficiente de insulina. Insuficienta pancreatica este o alta afectiune pancreatica care determina imposibilitatea digerarii adecvate a alimentelor.
In plus, Ciobanestii germani prezinta o incidenta crescuta a alergiilor, infectiilor auriculare (ale urechilor) si a cancerului malign, cum ar fi hemangiosarcomul.Durata medie de viata a Ciobanescului German este de 10-13 ani.
14.09.2009
10.7KB
...
04.11.2009
39.8KB
Tara in care este inregistrat: Germania
Inaltime: mascul 57 - 63 cm; femela 53 - 63 cm
Greutate: mascul 30 - 35 kg; femela 23 - 35 kg
Culoarea parului: galben, vargat (tigrat - benzi inchise) pe fond galben sau brun; galben; diferite nuante de la roscat inchis pana la galben; masca neagra limitata la regiunea nasului; marcaje albe, limitate.
Caracteristici:
Boxerul este un caine de talie mijlocie, cu aspect atletic, corp solid, scurt, care se inscrie intr-o forma patrata, cu musculatura bine dezvoltata, proeminenta. Miscarile sale sunt vioaie, mersul elegant si liber, tinuta mandra si nobila, infatisarea supla si eleganta.
Forma capului da acestei rase o fizionomie caracteristica. In primul rand, trebuie sa fie bine proportionat fata de restul corpului.
Partea superioara a capului, putin bombata, trebuie sa fie zvelta, fara obraji proeminenti. Frumusetea capului depinde de proportia armonioasa intre bot si partea superioara a capului, care nu trebuie sa fie prea mica. Botul trebuie sa fie bine dezvoltat, nu prea scurt, ascutit sau prea lung. Forma lui este influentata de aspectul celor doua maxilare si de dantura. Maxilarul inferior depaseste ca lungime pe cel superior (prognatism inferior), insa ambele trebuie sa fie mari. In fata, comisurile prezinta falduri groase si negre. Dantura este puternica si regulata. Nasul este usor turtit, insa mai putin plat decat al Bulldogului. Obrajii bine dezvoltati acopera usor botul. Urechile situate in varful capului, din 2002 nu mai pot fi taiate , de lungime potrivita si purtate vertical. Ochii exprima energie si inteligenta. Gatul este rotund si gros, destul de lung, tare si musculos, totusi uscativ, fara piele in falduri sau salba, cu ceafa proeminenta, legat de spate printr-o arcuire eleganta. Toracele este adanc, spinarea scurta, dreapta, lata, bine muscularizata. Coada prinsa sus pana in 2002 se taia scurt. Parul este scurt, lucios, strans aderent pe corp.
Origine:
Rasa Boxer descinde din Evul Mediu, la formarea ei contribuind, prin mai multe incrucisari, rasele: Bullenbeissern din Brabant, Mastifful si Bulldogul Englez.
La sfarsitul secolului al 19-lea a fost nominalizat ca rasa, odata cu fondarea Clubului german pentru cresterea cainelui Boxer (1896), raspandindu-se foarte repede in toata Germania. Mai tarziu, prin diferite metode de selectie dirijate, s-a obtinut un exemplar de caine Boxer care, pe langa infatisarea armonioasa, prezinta si o vie inteligenta si un caracter deosebit.
Temperament:
Boxerul este un caine puternic dar in acelasi timp armonios, energic, curajos, vigilent. Fidel si atasat stapanului si casei, bland in familie dar banuitor cu strainii, vesel si prietenos, in special cu copiii, dar poate deveni infricosator in anumite imprejurari. Nu este zgomotos si isi rezerva latraturile numai pentru alarma.
Utilizare:
Datorita calitatilor sale este usor de dresat. Curat, nepretentios, cinstit, fara prefacatorii sau viclenii, chiar si cand imbatraneste, boxerul este deopotriva un caine de paza, de companie sau utilitar, ca si caine de politie. El apara din instinct stapanul, casa sau masina. Privirea lui atat de blanda capata la nevoie un fulger metalic care ii indeparteaza pe raufacatori. Caine utilitar si de aparare, Boxerul este printre cei mai bine adaptati nevoilor omului.
15.08.2009
60.4KB
... Da , am sa va obosesc vorbind de cainele asta ! Este un tampit , insa e tampitul meu personal ! :rotfl:
Pana una alta , sa vi-l prezint !
14.08.2009
34.1KB
acvarii pesti
14.08.2009
4.5KB
Dorm .... cu tati in brate !
14.09.2009
49.2KB
vanzari pisici
14.08.2009
2.8KB
Ciobanesc alb elvetian
Este un caine temperamental, fara a fi nervos, este atent, vigilent, gentil, un companion de incredere. In imprejurari necunoscute, este un caine prudent si retinut, initial, apoi devine curios.
Aspect exterior si dimensiuni - continuare
Urechile sunt erecte , prinse sus pe craniu, purtate drept, paralel si orientate spre inainte , de forma alungita, iar la virf au forma unui triunghi usor rotunjit. Gatul acestui caine este de lungie medie, musculos, cu o prindere armonioasa de trunchi, fara evidensierea jonctiunii gat-trunchi. Este arcuit armonios si elegant, iar capul este purtat moderat de sus, elegant. Trunchiul cainelui este puternic, musculos, de lungime medie , cu greabanul proeminent, iar spatele ferm, drept.Salele sunt puternice, musculoase. Crupa este lunga, de largime medie , fiind usor cazuta antero-posterior. Pieptul nu este prea larg, dar adanc , atingand coatele.
Cutia toracica a acestui caine este ovala, extinsa mult spre spate. Sternul este proeminent. Flancurile sunt zvelte, ferme, cu abdomenul usor ridicat. Coada este acoperita cu un par des, stufos, are forma de sabie si se termina cu un varf ascutit. Este prinsa mai degraba jos, atingand punctul jaretului, apoi atarna drept in jos sau are o curbura asemanatoare unei sabii in ultima treime. In miscare este purtata sus, dar niciodata deasupra liniei spinarii. Membrele sunt nervoase, musculoase, puternice, cu osatura medie. Membrele anterioare , privite din fatasunt drepte , mediu departate unul de altul , privite din profil sunt bine angulate.
Umerii acestui caine prezinta spata lunga, bine inclinata posterior, bine angulata. Intreg umarul este foarte musculos. Bratul este proportionat de lung, cu mucuclatura puternica. Coatele sunt bine apropiate de corp. Antebratul este lung, drept, viguros.metacarpul este ferm, usor oblic. Membrele possterioare , privite din spate sunt drepte, paralele, asezate nu prea departat. Vazute din profil preinta o angulatie moderata.
Coapsa este de lungime medie, musculoasa, puternica. Gamba de asemenea de lungime medie , oblica, cu osatura puternica, musculoasa. Articulatia jaretului este puternica, bine angulata . Laba piciorului este de forma ovala, cea din spate usor mai lunga decat cea anterioara, pernutele sunt compacte ferme, negre, cu degete strans lipite, bine arcuite, cu unghii negre.
Mersul este ritmat, cu trapul lejer, ce acopera distante mari, cu usurinta. Pielea acestui caine trebuie sa fie intinsa, fara cute sau riduri, cu pigmentatie neagra. Roba are parul de lungime medie, dens, cu subpar sau fara. Subparul acestui caine este abundent, acoperit de un par de protectie drept . Urechile si membrele anterioare sunt acoperite cu un par mai scurt . Pe gat si pe spatele membrelor parul este usor mai lung. Este acceptat si un par aspru, usor ondulat. Culoarea robei este alba. Ca si defecte minore pot apare, si sunt acceptate o culoare capriorie a robei (galbui sau crem), om partiala depigmentatie a trufei, buzelor sau pleoapelor.
Defecte mai grave sunt considerate o constitutie prea greoaie, nerespectarea caracterelor morfologice de sex (femele prea robuste sau masculi prea fini), absenta unia sau mai multor dinti (PM1 sau M3), linia superioara usor descendenta, coada incarligata, sau purtata deasupra nivelului spatelui, parul de acoperire moale, matasos, buclat, de consistenta lanoasa. Defecte eliminatoare sunt : agresivitatea sau timiditatea excesive, unul sau ambii ochi albastri, entropion sau ectropion, depigmentarea totala a trufei, buzelor sau pleoapelor, depigmentarea totala a pieli si pernutelor, albinismul.
Personalitate
Este un caine temperamental, fara a fi nervos, este atent, vigilent, gentil, un companion de incredere. In imprejurari necunoscute, el este prudent si retinut, initial, apoi devine curios. Este utilizat in numeroase actiuni , inclusiv ca si ghid al persoanelor nevazatoare, ca si caine de turma, de lucru, in cautari ale persoanelor disparute, distingandu-se prin agilitatea sa deosebita.
Relatiile cu familia si casa
Este un excelent caine de familie, foarte devotat tuturor membrilor familiei, este un caine echilibrat si usor de educat. Are o atitudine foarte prietenoasa fata de copii, este un paznic de nadejde, atent, vigilent.
Aspecte particulare
Aceasta rasa este incadrata in Standardul Federatiei Chinologice Internationale , la numarul 347. Face parte din grupa cainilor utilitari , ciobanesti si caini de turma.
14.09.2009
7KB
Va mai prezint cateva poze , imi iau inima in dinti si m-apuc sa va vorbesc despre el !
14.09.2009
40.9KB
Ciobanesc Belgian Malinois
Ciobanescul belgian Malinois este una dintre cele patru varietati distincte de ciobanesc belgian care au fost create, toate cu aceleasi caracteristici conformationale, dar cu blanuri diferite.Ciobanescul belgian Malinois este o rasa de paza impunatoare si foarte constiincioasa, cu un instinct puternic al protectiei si al teritoriului. Aceasta rasa exceleaza ca si caine politist, in operatiunile de cautare si salvare si ca protector innascut.
Istoricul si originea
De-a lungul timpului, belgienii au folosit diferiti caini pentru a-i ajuta la pastorirea si paza turmelor de vite. Dupa incercari si erori de imperechere, au reusit ca in cele din urma sa creeze un caine care sa fie agil, puternic, inteligent si loial. In 1891, acesti caini erau cunoscuti ca ciobanestii belgieni. De atunci, patru varietati diferite de ciobanesc belgian au fost create. Ei aveau in mare cam aceleasi trasaturi conformationale, dar diferite tipuri de blanuri. In Belgia si Franta, acesti caini au fost inregistrati ca apartinand aceleasi rase, respectiv, ciobanescul belgian, fiind considerati o singura rasa cu patru varietati diferite. In multe alte parti ale lumii, inclusiv in Statele Unite, fiecare varietate este considerata o rasa separata si distincta. Ciobanescul belgian Malinois este una dintre ele. In afara ciobanescului belgian Malinois (blana scurta si neteda), ceilalti ciobanesti belgieni sunt reprezentati de ciobanescul belgian sau groenendael (blana lunga si neagra), ciobanescul belgian Tervuren (cu blana lunga si de orice culoare cu negru) si ciobanescul belgian Laekenois (blana sarmoasa). Dintre acestia, numai Laekenois sunt este recunoscut de catre American Kennel Club. Ciobanescul belgian Malinois, ca si ceilalti ciobanesti belgieni, a fost conceput in Belgia. Aceasta versiune de ciobanesc belgian a fost, initial, asociata orasului Malines. Acesta rasa a fost creata pentru a fi un caine inteligent si loial familiei sale, fiind foarte indragit in tinuturile sale natale. In 1911, primul ciobanesc belgian Malinois era importat in Statele Unite si recunoscut de catre American Kennel Club. In 1963, a avut loc un al doilea import de ciobanesti belgieni, iar popularitatea acestuia a crescut cu repeziciune. In 1965, American Kennel Club recunostea ciobanescul belgian Malinois, incadrandu-l in grupa cainilor utilitari si, 22 de ani mai tarziu, rasa a fost acceptata in clasa cainilor ciobanesti si de cireada. Astazi, rasa este recunoscuta de urmatoarele oficii si organizatii internationale: CKC, FCI, AKC, UKC, KCGB, CKC, NKC, NZKC, ANKC, APRI, ACR.
Aspectul exterior si dimensiunile
Ciobanescul belgian Malinois este un caine uscativ, bine imbracat in musculatura, cu un corp patratos, bine proportionat. Privirea lui exprima mandrie si eleganta. Capul este plat, fiind paralel cu planul botului. Ochii sunt migdalati si caprui, cu o privire alerta si intrebatoare. Urechile sunt triunghiulare si purtate ridicat, iar botul este conic, dar nu ascutit. Nasul este negru. Pieptul nu este nici lat si nici ingust, dar este adanc ajungand pana in regiunea coatelor. Membrele posterioare sunt musculoase, dar fara a parea masive. Membrele anterioare sunt foarte drepte si paralele intre ele, terminandu-se cu labe rontunjite, asemanatoare celor de pisica. Pintenii sunt amputati de la membrele posterioare si pot fi inlaturati si de la cele anterioare. Coada ciobanescului belgian Malinois este lunga si stufoasa, purtata rasucita. Blana sa este scurta si deasa cu un puf profund bogat, de culoare cafeniu si mahon cu masca, buzele si urechile negre. Cateva pete albe sunt acceptate pe piept si pe labe. Parul din jurul gatului este un pic mai lung, formand un guler. Ciobanescul belgian Malinois adult poate atinge la maturitate o inaltime la nivelul greabanului de circa 61-66 cm la mascul si de 56-61 cm la femela si o greutate corporala in jur de 24-29 kg.
Personalitatea
Ciobanescul belgian Malinois este un caine inteligent cu caracter protector instinctiv care-l ajuta sa exceleze in pastorirea animalelor si in apararea proprietatii. Majoritatea sunt afectuosi si blajini, dar unii pot fi de-a dreptul speriosi sau agresivi, mai ales daca nu socializeaza de timpuriu, inca din copilarie. Ciobanescul belgian Malinois este un caine de paza si protectie excelent. Acesti caini sunt utilizati pentru detectarea narcoticelor si a bombelor, in luarea urmei, pentru paza si protectie, in operatiuni de cautare si salvare.
Relatiile cu familia si casa
Ciobanescul belgian Malinois este un caine cu un caracter dominant care are nevoie de un stapan experimentat. Ciobanescul belgian Malinois este un bun protector pentru copii si proprietate datorita instinctului lui nativ de a anticipa pericolele. Cu toate acestea, ei nu sunt cei mai toleranti caini cu alte animalute de casa. Ciobanescul belgian Malinois adora plimbarile lungi si prefera climatele mai reci. Sunt caini de companie foarte buni, dar necesita o socializare timpurie si un dresaj de supunere. Ciobanescul belgian Malinois prefera sa creasca intr-o casa cu o curte mare, alaturi de o familie activa, dar se poate adapta si vietii intr-un apartament, daca este scos la plimbari lungi si dese. Este moderat activ in interiorul caminului, astfel ca o curte de dimensiune rezonabila este bine venita. Atentie ca ciobanescul belgian Malinois este un caine extrem de energic, care poate deveni distrugator daca nu beneficiaza de suficienta miscare pentru a-si consuma energia. Ciobanescul belgian Malinois prefera climatele mai racoroase, dar se adapteaza si altora.
Dresajul
Ciobanescul belgian Malinois este un caine inteligent, care necesita atat un dresaj de baza, cat si unul avansat, alaturi de o socializare timpurie. Ciobanescul belgian Malinois are nevoie de un stapan ferm, consecvent, dar blajin si nu trebuie sa i se permita sa-si domine membrii familiei. Aceasta rasa poate fi invatata sa efectueze o multitudine de trucuri si este cea mai fericita cand are ceva de facut.
Aspecte particulare
Ciobanescul belgian Malinois are o blana scurta, usor de intretinut care trebuie sa fie periata zilnic pentru a o mentine curata si stralucitoare. Perierea regulata cu o perie din peri de porc si imbaierea numai cand situatia o impune sunt suficiente. Aceasta rasa naparleste putin si constant, dar isi inlocuieste complet parul de doua ori pe an.Ciobanescul belgian Malinois are nevoie de multa miscare si antrenament, altfel va deveni de necontrolat si distructiv.
Boli si afectiuni curente
In general, ciobanescul belgian Malinois este un caine sanatos cu cateva probleme de sanatate. Totusi, urmatoarele afectiuni si tulburari au fost semnalate cu o frecventa crescuta:
- Torsiunea (dilatatia) gastrica este o afectiune brusca ce pune in pericol viata animalului asociata umplerii stomacului cu aer si torsionarii acestuia.
- Displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat aparitia durerii, schiopaturii si artritei consecutive.
- Epilepsia este o afectiune a sistemului nervos care se manifesta cu predilectie in jurul varstei de 2-5 ani. Ciobanescul belgian Malinois este, de asemenea, predispus catorva tipuri de cancer, dermatitelor alergice, afectiunilor oculare si displaziei de cot.
Durata medie de viata a ciobanescului belgian Malinois este de 12-14 ani.
14.09.2009
7.3KB
Briard
Considerat a fi originar din provincia Brie, Franta, Briard-ul a fost initial creat pentru o oferi protectie impotriva atacurilor lupilor. In cele din urma, ei au devenit animale de companie indragite si caini ciobanesti si de cireada. Charlemagne, Napoleon, Thomas Jefferson si Lafayette, toti au fost proprietarii unui Briard.
Istoricul si originea
Una dintre cele mai vechi rase de caini utilitari, Briard-ul are o istorie bogata. Briard-ul este recunoscut in anumite cercuri drept cainele ciobanesc de Brie. Prima data descrisa in secolul al XIV-lea, aceasta rasa a fost infatisata pe tapiteriile care dateaza inca din secolul al VIII-lea. Provincia Brie se considera a fi tinutul sau de origine, dar nu exista dovezi clare in aceasta directie.
Unii cunoscatori sunt de parere ca Briard-ul poate fi rezultatul incrucisarii Beauceron-ului (cainele de cireada francez) cu Barbet-ul (cainele de apa francez). Initial, ei erau intrebuintati pentru a apara oamenii de atacurile lupilor si ale braconierilor. Cu timpul, armata franceza a utilizat Briard-ul ca si caine mesager si pentru cautarea ranitilor in timpul razboiului.
Dupa Revolutia Franceza, treptat, ei au ajuns sa efectueze activitati mai facile in organizarea vitelor la pascut. Acesti caini si-au castigat popularitatea ca si animale de companie la inceputul anilor 1900. Unii dintre cei mai faimosi detinatori de Briard sunt Charlemagne, Napoleon si Thomas Jefferson.
Cursul istoric al Briard-ului in Statele Unite nu este pe deplin cunoscut. Thomas Jefferson are reputatia de a fi introdus aceasta rasa in Statele Unite, dar unele documente ii atribuie acest lucru lui Marquis de Lafayette. Briard-ul a fost inregistrat de catre American Kennel Club in 1922. Clubul american al Briard-ului a fost infiintat in 1928. Briard-ul a fost utilizat de catre soldatii americani in operatiunile militare dupa Primul Razboi Mondial. Astazi, Briard-ul este utilizat ca si caine de cireada, de paza si protectie, companion, in operatiunile de cautare si salvare si in activitatile militare.
Astazi, rasa este recunoscuta de catre urmatoarele oficii si organizatii internationale: CKC, FCI, AKC, UKC, KCGB, CKC, ANKC, NKC, NZKC, APRI, ACR.
Aspectul exterior si dimensiunile
Cele mai evidente caracteristici ale Briard-ului sunt sprancenele, mustata si barba. Asociate cu un mic carlig in varful cozii, numit croseta, Briard-ul are o infatisare total aparte, care-l face usor de recunoscut dintre rasele de caini.
Blana Briard-ului este ondulata, dubla, cu o lungime in jur de 5-6 cm. Coloritul variaza de la cafeniu pana la negru. Coada este in general stufoasa. Parul care acopera urechile purtate ridicat este scurtat, dandu-le acestora un aspect rotunjit.
Briard-ul are un corp puternic si viguros. Gatul sau puternic si nasul patratos ii confera o tinuta impunatoare. Ochii sunt bine distantati, exprimand siguranta de sine. Urechile pot fi cupate sau lasate in forma naturala. Botul este patratos si lung, iar nasul este negru. American Kennel Club impune ca acesti caini sa aiba cate doi pinteni la fiecare membru posterior.
Briard-ul adult poate atinge la maturitate o inaltime la nivelul greabanului de circa 62-68 cm la mascul si de 56-64 cm la femela si o greutate corporala in jur de 33-35 kg.
Personalitatea
Briard-ul este o rasa foarte inteligenta. Sunt credinciosi si supusi, ceea ce ii face usor de educat si antrenat. Au un instinct gregar foarte puternic, astfel ca vor incerca sa „pastoreasca” copiii de varste mici sau alte animalute care le tin companie in casa. Sunt foarte grijulii si blanzi cu membrii „turmei” lor.
Briarzii pot fi foarte protectori cu copiii, dar trebuie intensiv socializati de la o varsta cat mai frageda. Un Briard putin sau deloc socializat poate fi independent, incapatanat si chiar salbatic. Majoritatea sunt circumspecti cu strainii. Sunt intotdeauna doritori sa va faca pe plac, dar stapanii lor trebuie sa fie fermi si consecventi. Acestor caini le place sa se faca utili. Briard-ul are un auz extrem de fin, ceea ce-l face un caine de paza excelent.
Acesti caini pot fi agresivi cu alti caini. Trebuie sa li se distraga atentia si necesita multa activitate pentru a-i mentine preocupati. Un Briard plictisit este un Briard distructiv.
Relatiile cu familia si casa
Briard-ul are tendinta de a nu fi prietenos cu strainii. Nu este un companion bun daca nu este socializat adecvat, simtind nevoia sa fie alaturi de familia sa. Alaturi de stapanul potrivit, Briard-ul poate fi un animal de casa exceptional.
Au nevoie de multa miscare, fiind companionii ideali pentru adolescentii activi. Daca nu beneficiaza de un antrenament adecvat pentru a-si consuma energia, Briard-ul poate dezvolta anumite probleme de comportament sau poate deveni greu de controlat. Sunt excelenti companioni pentru persoanele care fac jogging, dar se vor bucura la fel de mult daca-i invitati la o baie in piscina.
Briard-ul se va acomoda traiului intr-un apartament daca este scos la plimbari lungi sau la jogging. Este moderat activ in interiorul caminului si va fi cel mai fericit daca i se pune la dispozitie o curte de dimensiune medie. Acest caine este total nepotrivit cresterii intr-un padoc.
Dresajul
Briard-ul invata foarte repede daca i se aplica un dresaj consecvent. Dresajul prematur este recomandat. Ca si in cazul altor caini, dresajul trebuie sa uziteze de o corectie pozitiva, intrucat rasa nu raspunde bine pedepselor. Briard-ul are o memorie de invidiat si este extrem de maleabil si tolerant. Briard-ul exceleaza in luarea urmei, vanatoare, activitatile militare, ca si caine politist si in operatiunile de cautare si salvare.
Daca nu este dresat adecvat, Briard-ul poate deveni agresiv. Cel mai recomandat este sa va consultati cu un dresor profesionist inainte de a incepe orice dresaj cu Briard-ul dumneavoastra.
Aspecte particulare
Cresterea acestei rase active poate fi o adevarata provocarea. Interiorul pavilioanelor urechilor trebuie mentinut in perfecta stare de curatenie, iar parul in exces de la acest nivel sau dintre degete trebuie indepartat.
Blana Briard-ului este aspra si rezistenta cu o textura similara celei de capra. Daca este bine intretinut, Briard-ul naparleste putin si sezonier. Blana Briard-ului se incurca foarte rapid daca nu-i acordati timp pentru a o ingriji.
Boli ai afectiuni curente
In general, Briard-ul este un caine rezistent si robust cu cateva sensibilitati de ordin medical. Totusi, cateva afectiuni au fost semnalate cu o frecventa crescuta:
- atrofia retiniana progresiva este o boala care determina degenerarea celulelor nervoase ale retinei. Afectiunea debuteaza adesea la cainii in varsta si poate conduce la orbire.
- cataracta determina o pierdere a transparentei normale a cristalinului. Afectiunea se poate produce la unul sau la ambii ochi si poate conduce treptat la orbire.
- torsiunea (dilatatia) gastrica este o afectiune brusca ce pune in pericol viata animalului asociata umplerii stomacului cu aer si torsionarii acestuia.
- displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat aparitia durerii, schiopaturii si artritei consecutive.
- boala von Willebrand este o tulburare a sangelui care poate induce sangerare incontrolabila.
In plus, Briard-ul este predispus artritelor, alergiilor, limfosarcomului si afectiunilor tiroidiene.
Speranta medie de viata a Briard-ului este de 10-13 ani.
14.09.2009
9.3KB
Clic pe poza si citeste tutorialul
"Cum sa adaug pe forum un video YouTube" .
14.08.2009
36.2KB
specii rozatoare
14.08.2009
3KB
pasari expozitii
14.08.2009
4.3KB
Bun ! Cu el am stabilit ce si cum . Insa are si el .... tampitul lui personal ! Pe ... Pogo !
Pogo este cainele care inca n-a aflat ca-i caine ! Se crede orice altceva , in functie de situatie ! Nici nu intentionez sa-i spun ca de fapt este caine . Dupa ce va afla asta , poate-si va pierde tot farmecul .
Iata-l si pe el :
14.08.2009
32.6KB
...
04.11.2009
30.3KB
Bergamasco
Bergamasco este un caine ciobanesc musculos, masiv, cu craniul mare, coada groasa, atarnand pana la jaret, curbata usor in sus spre varf. Intreg cainele este acoperit cu o blana foarte abundenta, ce formeaza codite (suvite rasucite)
Personalitate
Sunt caini foarte inteligenti echilibrati, calmi, rabdatori, carora le place sa aiba tot timpul ceva de facut. Sunt independenti, alerti si curajosi , totodata fiind foarte legati de familie. Inteligenta acestor caini a fost selectionata de-a lungul multor ani de selectie naturala. De asemenea, s-au selectionat atent, din punct de vedere al agresivitatii, exemplarele retive fiind excluse de la reproductie. Bergamasco este un caine pasnic. Puii se joaca intre ei, fara a avea impulsuri de rivalitate, cresc in armonie unii cu altii si dezvolta relatii interpersonale puternice, care dureaza toata viata .
Cainii din rasa Bergamasco se respecta unii pe altii, evitand sa se irite sau sa se provoace unul impotriva altuia. Socializati de timpuriu cu alti caini, sau cu alte animale de casa, le vor accepta usor. Sunt destul de rezervati cu strainii. Bergamasco este un prieten, nu un supus, el nu se subordoneaza, dar se supune, pentru a-si demonstra afectiunea, si nu va executa nimic sub amenintare. Intotdeauna acest caine trebuie sa inteleaga de ce trebuie sa intreprinda o anumita actiune, si atunci o va indeplini cu placere, dar in felul sau. Este un caine atent si rezervat, participa constant la tot ce se intampla in jurul sau. Desi nu este agresiv, este un excelent caine de paza, pentru ca nu ii place ca teritoriul sa ii fine invadat de straini.
Relatiile cu familia si casa
Acest caine are o relatie absolut speciala cu copiii. Prezenta acestora le trezeste instinctele stravechi. Ei sunt fata de copii atenti, rabdatori, toleranti si protectori, le cauta compania, le incurajeaza jocurile, stabilind o adevarata prietenie cu acestia. Astfel, oricine detine un caine Bergamasco, se poate considera norocos ca detine si o bona excelenta pentru copil, care il iubeste si are grija de el tot timpul. Sunt buni paznici ,dar nu ataca decat daca ceva serios le ameninta familia. Datorita comportamentului pe care il adopta fata de orice copil, acesti caini au fost folositi si in tratamentul copiilor handicapati.
Dresajul
Sunt caini usor de dresat si antrenat, datorita inteligentei lor. Au totusi o fire independenta, de aceea este foarte importanta consecventa si fermitatea in dresaj. De asemenea, socializarea timpurie a puilor este importanta.
Aspecte particulare
Bergamasco este un caine care prefera climatul sezonier si cel rece. Datorita blanii dense, ei suporta foarte bine temperaturile scazute. Ei nu se adapteaza prea bine la viata de apartament, preferand o casa cu un teren pe care pot face miscare.
Acesti caini iubesc foarte mult miscarea in aer liber, astfel, o plimbare zilnica lunga sau paza turmelor sau chiar o joaca serioasa cu copiii ii va face fericiti.
Boli si afectiuni curente
De obicei sunt o rasa foarte sanatoasa, cu o prevalenta scazuta a maladiilor genetice. Media de viata a acestui caine este de 13-15 ani. Numarul de pui pe un cuib este de 6-10 catei.
14.09.2009
6.2KB
...
04.11.2009
39.5KB
imperecheri
17.08.2009
5.4KB
...
04.11.2009
40.9KB
Dunarea ??? Ce-o fi aia ??? In afara de nisipul asta din nas , .... imi place !
14.09.2009
41.5KB
general caini
13.08.2009
4.3KB
veterinar caini
13.08.2009
4KB
...
04.11.2009
45.9KB
Puli
Puli este un caine cu parul format din snururi lungi, si a avut un rol important in viata pastorilor unguri de secole. Utilizat pentru a mana la pascut si pentru a pazi turma, cainele Puli a fost, de fapt, antrenat sa alerge de-a lungul turmei pentru a o mentine intr-un singur grup.
Istoricul si originea
Puli (la plural pulik) nu este numai un caine de rasa cu aspect interesant, dar, de asemenea, are si o istorie interesanta. Se crede ca la sfarsitul secolului al IX-lea, cand maghiarii au ajuns in Ungaria, si-au adus cu ei si cainii ciobanesti. Acesti caini, care au venit in ambele variante de talie, mica si mare, erau folositi pentru a pastori si pazi oile, dar, Puli, de asemenea, a devenit un companion inteligent si dorit. Se considera ca ei sunt stramosii Puli-ului, Komondor-ului, Kuvasz-ului si, chiar, a Poodle-ului.
Dezvoltarea diferitelor tipuri de caini ciobanesti s-a bazat pe rolul lor in pastorirea oilor. Cainii ciobanesti de culori deschise, care, in cele din urma, au devenit Kuvasz-ii si Komondor-ii de astazi, au fost utilizati pentru pazirea turmelor pe timpul noptii, fiind mai usor de sesizat dupa lasarea intunericului in comparatie cu Puli. Puli-ul negru era mai des utilizat pentru manarea la pascut a oilor pe timpul zilei. Oile se pare ca urmau mai bine instructiile date de un caine de culoare mai inchisa, iar ciobanul putea sa-si sesizeze cainele mult mai usor decat in cazul unui caine de culoare asemanatoare cu a oilor. Cainele Puli era apreciat pentru miscarile sale agile si lente, care ii confereau calitatea de pastor si conducator al turmelor.
In timpul secolului al XVI-lea, Ungaria a fost invadata si aproape distrusa, astfel incat cativa din cainii lor ciobanestii speciali au ramas. In secolul al XVII-lea, cetateni din diferite colturi ale Europei, au inceput usor sa se restabileasca in acum, mai putin populata Ungarie, luandu-si si proprii caini ciobanesti cu ei. Acesti caini ciobanesti europeni s-au imperecheat cu cativa Puli-i locali, avand ca rezultat aparitia rasei de caini Pumi. Acest lucru duce la o confuzie semnificativa intre cele doua rase. Pentru un timp, numele de puli si pumi a fost utilizat in mod alternativ, iar caracteristicile esentiale, pure ale Puli-ului au fost aproape pierdute.
Multumita eforturilor lui Emil Raitsits la inceputul anilor 1900, Puli a fost readus la viata, fiind o rasa complet separata in comparatie cu Pumi. American Kennel Club a recunoscut Puli-ul in 1936 ca membru al clasei ciobanestilor.
Grupa: Ciobanesti. Rasa este recunoscuta de urmatoarele organizatii si oficii internationale: CKC, FCI, AKC, UKC, KCGB, ANKC, NKC, NZKC, APRI, ACR.
Aspectul exterior si dimensiunile
Puli este cel mai mic dintre cainii ciobanesti unguresti, de talie medie. Cainele prezinta un corp compact si musculos, care se incadreaza intr-un patrat, acoperit cu o blana formata din parul dispus in snururi (sireturi). Capul acestui caine este rotund sau oval din profil, fiind acoperit de acelasi tip de par. Puli are ochii migdalati, de culoarea cafelei, urechi de dimensiuni medii, pedunculate, pigmentate in negru si o coada indoita, purtata "covrig" pe spate, care nu este sesizabila. Blana acestui caine este unica. Puful este moale, des si lanos (mitos). Parul exterior este lung si abundent. Puli-i sunt nascuti cu o blana formata din moate. Odata cu cresterea, puful creste si se amesteca cu parul exterior. Acest lucru are drept rezultat formarea snururilor lungi, caracteristice. Aceste snururi lungi sunt, in principiu, impermeabile si ofera o protectie ridicata cainelui. La adult, blana poate ajunge pana la pamant. Puli se gaseste in diferite varietati de culori negru ruginiu, negru, crem si alb, dar, in principiu, negrul este cea mai des intalnita culoare.
Personalitatea
Puli este un caine tandru si inteligent. Odata ce necesarul de pastori canini a scazut, Puli, a devenit usor un companion apreciat. Intotdeauna dorind sa fie ocupat, Puli este un caine de talie medie, agil care adora sa aiba o activitate. Plin de viata, prietenos, Puli este foarte loial familiei sale. Inteligenta lor nativa ii face foarte usor de educat si dresat, dar, de asemenea, le da posibilitatea de "gandi" si de a actiona pe cont propriu, la bunul plac.
Sunt caini atat supusi, cat si independenti, unele exemplare putand deveni agresive cu copiii si strainii, daca nu au socializat la timpul cuvenit. Desi este precaut cu strainii, nu este niciodata agresiv, dar poate latra amenintator daca simte ca proprietarul este in pericol.
Relatiile cu familia si casa
Sunt caini excelenti pentru familii, adaptandu-se la majoritatea mediilor de viata si circumstantelor. Ii va placea sa locuiasca atat la tara, cat si intr-un apartament. Sunt destul de activi in interiorul caminului, dar se vor adapta fara a necesita o curte. Puli este un caine energic, prietenos si protector cu stapanul sau si cu proprietatea acestuia. Se pare ca prefera sa traiasca afara, in aer liber. Se va adapta oricaror climate, fie mai reci, fie mai calduroase.
Puli este un caine foarte protector cu teritoriul sau, ceea ce il face un excelent caine ciobanesc si de paza pentru ferma. Nu sunt recomandati familiilor cu copii mici, care i-ar putea necaji sau ar putea fi rautaciosi cu ei, desi, daca sunt crescuti de pui cu acestia ii vor tolera cu siguranta.
Dresajul
Puli-ul este o rasa activa, energica careia ii place antrenamentul de supunere si cel de recuperare din apa. Sunt caini usor de dresat datorita inteligentei lor si devotamentului fata de stapan.
Aspecte particulare
Blana cu "sireturi" se formeaza in jurul varstei de 6 luni, moment in care puful profund, moale si lanos se amesteca cu parul exterior, mai aspru. Dupa cum probabil va asteptati, Puli necesita o ingrijire corespunzatoare a blanii pentru a-i mentine aspectul si mirosul in bune conditii. Parul incalcit care s-ar putea forma in aceasta perioada, trebuie desfacut cu ajutorul mainii. Ghemurile formate vor fi inlaturate de la baza firului de par.
Fiecare blana este diferita, dar ca idee generala, aceste "snururi" nu trebuie sa fie mai subtiri decat diametrul unui creion. Ingirjirea blanii este un proces relaxant si placut atat pentru caine, cat si pentru proprietar, iar daca este facut periodic, ia putin timp. Unii aleg sa desfaca snururile si sa da un aspect flocos cainelui. Altii lasa blana asa cum este ea in mod natural, intretinerea fiind mult mai usoara din moment ce trebuie ingrijita doar blana din jurul snururilor si doar din cand in cand spalata. Daca este lasata in starea naturala, Puli-ul va necesita imbaieri regulate pentru a indeparta mirosul puternic care poate aparea.
Ochii si urechile acestui caine trebuie toaletate periodic, iar unghiile scurtate. Rasa nu isi inlatura parul (nu naparleste), ci va trebui tunsa periodic.Necesita un timp suficient pentru miscare. Cainii Puli sunt energici si plini de viata, fiind in extaz cand li se permite sa se joace si sa se zbenguie, in special, daca proprietarul sau alt companion canin i se alatura. Unii dintre ei sunt indragostiti de apa si sunt inotatori foarte buni, dar nu toti exceleaza in aceasta calitate, motiv pentru care daca li se permite sa inoate vor trebui supravegheati.Daca dresajul de supunere nu este realizat, acest caine poate dezvolta o personalitate dominanta.
Boli si afectiuni curente
Puli este, in general, un caine foarte rezistent, prezentand putine sensibilitati native. Displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat durerea, schiopatura si artrita consecutiva. Atrofia retiniana progresiva este o boala care determina degenerarea celulelor nervoase de la nivelul retinei. Afectiunea, de obicei, debuteaza la cainii in varsta si poate conduce la orbire. Durata de viata a unui Puli este de 12-16 ani.